Herpes simplexhttps://en.wikipedia.org/wiki/Herpes_simplex
Herpes simplex este o infecție virală (virusul herpesului). Infecțiile sunt clasificate în funcție de zona corpului afectată. Herpesul oral este o boală comună și implică fața sau gura. Poate produce vezicule mici în grupuri, numite adesea herpes labial sau vezicule febrile. Herpesul genital, adesea denumit simplu „herpes”, poate avea simptome ușoare sau poate forma vezicule care se sparg și lasă mici ulcere. Acestea se vindecă, de obicei, în două‑până‑la‑patru săptămâni. Înainte de apariția veziculelor pot apărea furnicături. Primul episod este de obicei mai sever și poate fi însoțit de febră, dureri musculare, ganglioni limfatici umflaţi și dureri de cap. Alte afecţiuni cauzate de virusul herpesului includ: zona herpetică (când implică degetele), herpesul ocular și herpesul neonatal (când afectează un nou‑născut).

Există două tipuri de virus herpes simplex: tipul 1 (HSV‑1) și tipul 2 (HSV‑2). HSV‑1 provoacă, în mod obișnuit, infecții în jurul gurii, în timp ce HSV‑2 provoacă, în mod obișnuit, infecții genitale. Ele se transmit prin contact direct cu persoana infectată. Herpesul genital este clasificat ca o infecție cu transmitere sexuală și se poate transmite unui copil în timpul nașterii. După infecție, virușii călătoresc de-a lungul nervilor senzoriali către corpurile celulare nervoase, unde rămân pe tot parcursul vieții. Factori care pot declanșa recurența includ scăderea funcției imunitare, stresul și expunerea la soare.

În majoritatea cazurilor, medicamentele antivirale se administrează doar când simptomele sunt severe. Antiviralele zilnice pot fi prescrise persoanelor cu recurențe foarte frecvente. Nu există un vaccin disponibil; vaccinul împotriva zona zoster nu previne herpesul simplex. Tratamentul cu antivirale, cum ar fi aciclovirul sau valaciclovirul, poate reduce severitatea simptomelor.

Prevalența globală a HSV‑1 și HSV‑2 variază între 60 % și 95 % la adulți. HSV‑1 este de obicei contractat în copilărie. Se estimează că în 2003 aproximativ 536 de milioane de oameni (16 % din populație) erau infectaţi cu HSV‑2, cu rate mai mari în rândul femeilor și al țărilor în curs de dezvoltare. Majoritatea persoanelor cu HSV‑2 nu ştiu că sunt infectate.

Tratament – Medicamente OTC
Evitaţi orice contact fizic, cum ar fi sărutul unui copil, în timp ce veziculele sunt prezente, deoarece contactul poate răspândi infecţia la alte persoane. Odihniţi-vă și evitaţi consumul de alcool.
#Acyclovir cream
☆ AI Dermatology — Free Service
În rezultatele Stiftung Warentest din Germania din 2022, satisfacția consumatorilor față de ModelDerm a fost doar puțin mai mică decât în ​​cazul consultațiilor plătite de telemedicină.
  • Herpes simplex pe buze.
  • Herpes simplex — infecția cu herpes simplex la degete este mai frecventă la copiii mici decât la adulţi.
  • Dacă simptomele sunt severe, administrarea de medicamente antivirale este cea mai eficientă pentru atenuarea lor.
  • Dacă apare în jurul gurii, angular cheilitis trebuie diferențiată. Cu toate acestea, în această imagine este mai probabil să fie herpes, deoarece există mai multe vezicule mici în jurul gurii.
  • Herpes gingiva — Infecțiile cu herpes pot apărea nu numai în jurul gurii, ci și în zonele intraorale, perinasale și perioculare.
  • Herpesul genital la femei.
  • Herpesul pe fese se manifestă prin recăderi în perioadele de oboseală.
  • În cazurile de infecție pe scară largă, poate fi necesar un tratament intensiv, la fel ca în cazul herpesului zoster.
References Herpes Simplex Type 1 29489260 
NIH
Infecția cu HSV-1 începe cu infectarea primară a celulelor epiteliale, urmată de o fază latentă, în principal în neuroni, și de reactivare. HSV-1 cauzează, în mod obișnuit, erupții veziculare inițiale și recurente, în principal pe gură și pe mucoasa genitală. Manifestările sale variază de la herpes orolabial la diverse afecțiuni, cum ar fi foliculita herpetică, infecțiile cutanate, afectarea oculară și cazuri severe, precum encefalita herpetică. Terapia antivirală contribuie la controlul infecției cu HSV.
Herpes simplex virus type 1 (HSV-1) is a member of the Alphaherpesviridae subfamily. Its structure is composed of linear dsDNA, an icosahedral capsid that is 100 to 110 nm in diameter, with a spikey envelope. In general, the pathogenesis of HSV-1 infection follows a cycle of primary infection of epithelial cells, latency primarily in neurons, and reactivation. HSV-1 is responsible for establishing primary and recurrent vesicular eruptions, primarily in the orolabial and genital mucosa. HSV-1 infection has a wide variety of presentations, including orolabial herpes, herpetic sycosis (HSV folliculitis), herpes gladiatorum, herpetic whitlow, ocular HSV infection, herpes encephalitis, Kaposi varicelliform eruption (eczema herpeticum), and severe or chronic HSV infection. Antiviral therapy limits the course of HSV infection.
 Herpes Simplex Type 2 32119314 
NIH
Herpes simplex virus type 2 (HSV-2) este o infecție pe scară largă, care afectează aproximativ 22 % dintre adulții cu vârsta de 12 ani și peste, însumând 45 de milioane de adulți în Statele Unite. În timp ce HSV-1 provoacă de obicei leziuni bucale, poate duce și la leziuni genitale. Cu toate acestea, atunci când pacienții prezintă leziuni genitale, HSV-2 este de obicei principala preocupare. Simptomele focarelor de HSV-2 sunt adesea vagi, cum ar fi mâncărimea și iritația genitală, ceea ce poate întârzia diagnosticul și tratamentul. Această întârziere poate duce la transmiterea ulterioară către persoane neinfectate.
Herpes simplex virus type 2 (HSV-2) continues to be a common infection, affecting approximately 22% of adults ages 12 and older, representing 45 million adults in the United States alone. While HSV-1 often affects the perioral region and can be known to cause genital lesions, HSV-2 is more commonly the consideration when patients present with genital lesions. Despite this, most outbreaks of the infection will present with nonspecific symptoms such as genital itching, irritation, and excoriations, which may cause diagnosis and treatment to be delayed. As a result, further exposure to uninfected individuals may occur.
 Prevention and Treatment of Neonatal Herpes Simplex Virus Infection 32044154 
NIH
Herpes simplex virus (HSV) provoacă de obicei infecții precum herpesul genital și herpesul labial la adolescenţi şi adulţi. Când HSV infectează un copil în primele 4‑6 săptămâni de viaţă, poate duce la o boală severă cu consecinţe serioase. Diagnosticarea rapidă a infecţiei neonatale cu HSV este crucială pentru a împiedica agravarea bolii, prevenind problemele neurologice (chiar şi moartea).
Herpes simplex virus (HSV), a member of the Herpesviridae family, is a well-known cause of infections including genital herpes and herpes labialis in the adolescent and adult population. Transmission of HSV infection to an infant during the first 4-6 weeks of life can lead to devastating disease with the potential for poor outcomes. Early diagnosis is imperative when evaluating neonatal HSV infection in order to prevent further disease progression, neurological complications, and even death.
 Herpes simplex virus infection in pregnancy 22566740 
NIH
Infecția cu herpes simplex este foarte frecventă și poate fi transmisă de la femeile însărcinate la copiii lor. Acest virus poate provoca probleme grave de sănătate sau chiar deces la nou-născuți. Deși este rară în timpul sarcinii, poate apărea în timpul nașterii. Riscul este cel mai mare dacă mama se infectează în etapele ulterioare ale sarcinii. Cu toate acestea, acest risc poate fi redus prin utilizarea medicamentelor antivirale sau prin optarea pentru o cezariană în anumite situații.
Infection with herpes simplex is one of the most common sexually transmitted infections. Because the infection is common in women of reproductive age it can be contracted and transmitted to the fetus during pregnancy and the newborn. Herpes simplex virus is an important cause of neonatal infection, which can lead to death or long-term disabilities. Rarely in the uterus, it occurs frequently during the transmission delivery. The greatest risk of transmission to the fetus and the newborn occurs in case of an initial maternal infection contracted in the second half of pregnancy. The risk of transmission of maternal-fetal-neonatal herpes simplex can be decreased by performing a treatment with antiviral drugs or resorting to a caesarean section in some specific cases.
 Clinical management of herpes simplex virus infections: past, present, and future 30443341 
NIH
Herpes simplex virus (HSV) tipurile 1 și 2 infectează mulți oameni din întreaga lume. De obicei, virusul rămâne liniștit în celulele nervoase după ce a infectat pielea, dar se poate reactiva mai târziu, provocând herpes labial. Uneori, duce la complicații severe, cum ar fi infecții oculare, inflamații ale creierului sau afecțiuni periculoase la nou‑născuți și la persoanele cu sistem imunitar slăbit. În timp ce medicamentele actuale ajută la controlul infecțiilor, riscul de rezistență la medicamente și efectele secundare rămân o îngrijorare. Este necesar să dezvoltăm medicamente noi care să vizeze virusul mai eficient.
Infection with herpes simplex virus (HSV) types 1 and 2 is ubiquitous in the human population. Most commonly, virus replication is limited to the epithelia and establishes latency in enervating sensory neurons, reactivating periodically to produce localized recurrent lesions. However, these viruses can also cause severe disease such as recurrent keratitis leading potentially to blindness, as well as encephalitis, and systemic disease in neonates and immunocompromised patients. Although antiviral therapy has allowed continual and substantial improvement in the management of both primary and recurrent infections, resistance to currently available drugs and long-term toxicity pose a current and future threat that should be addressed through the development of new antiviral compounds directed against new targets.